Sursa poza si informatii: romania-insider.com

Luna iunie este, fără îndoială, cea mai bogată în evenimente, fiind perioada pe care o aștept cu cel mai mare entuziasm în pelerinajul meu anual al festivalurilor. Drumul începe cu Festivalul de Film Transilvania (TIFF) din România și continuă cu Il Cinema Ritrovato din Italia, cel mai cuprinzător festival din lume dedicat filmelor restaurate și de arhivă. Spre deosebire de stilul obișnuit al articolelor mele despre aceste festivaluri, de data aceasta am să încep cu impresiile cele mai recente.

Il Cinema Ritrovato, organizat în orașul Bologna, este o adevărată minunăție a curatorialului, reprezentând un mare punct de atracție pentru cinefili de-a lungul anului. Este de fapt un „cinema redescoperit”, o descriere atât de succintă, dar nu neapărat exhaustivă. Creșterea constantă a numărului de participanți și loialitatea fidelă a acestora, mulți revenind de zeci de ani, sunt dovezi clare ale succesului său. Bologna, fiind un important centru pentru restaurarea materialelor cinematografice, își prezintă propriile lucrări la festival, dar și invită alte centre să facă același lucru. Cu un mix de imagini din cele mai vechi înregistrări, descoperiri de arhivă, restaurări și clasice recente, oferta festivalului este cu adevărat generoasă.

În limbaj mai colocvial: toate filmele sunt valoroase, fără momente de umplutură. Deși personal nu am fost încântată de unele filme proiectate în piața centrală a orașului, când aceeași locație a găzduit clasicul Bollywood Sholay (1975) timp de trei ore magnifice, am fost consolată.

Una dintre secțiunile omagiale a fost dedicată lui Lewis Milestone, cunoscut pentru epopeile sale de război, precum All Quiet on the Western Front (1930). În contextul actual, am evitat conținutul legat de război, preferând o evadare, și astfel am descoperit și film noir-ul acestuia, The Strange Love of Martha Ivers (1946). De asemenea, prezența legendei de la Hollywood, Katharine Hepburn, a fost un deliciu, mai ales în filmul Stage Door (Gregory La Cava, 1937), pe care nu îl știam. Filmele din perioada prebelică ale regizorului japonez Mikio Naruse, cum ar fi melodrama elegantă The Road I Travel with You (1936), au stabilit un ton complet diferit. Este probabil mai faimos pentru Floating Clouds (1955), un film de o frumusețe răvășitoare și la fel de trist.

Selecția diversificată a festivalului a omagiat și pe Georges Simenon, autorul francez cunoscut în special pentru romanele sale polițiste, multe adaptate pentru film. De exemplu, L'Horloger de Saint-Paul (1974) al lui Bertrand Tavernier, a fost filmul care m-a surprins și impresionat cel mai mult anul acesta, fiind o dramă captivantă și plină de înțelepciune.

Bologna oferă un loc amplu cinematografiei italiene. Astfel, am descoperit lucrările lui Luigi Comencini, care a regizat comedii și melodrame, spunând povești extrem de emoționante cu un simț al umorului jucăuș și imagini deosebite. Filme precum Incompreso (1966), Voltati Eugenio (1980) și Delitto d’amore (1974) au fost titlurile pe care le-am urmărit și sper să completez filmografia sa cât mai curând posibil.

Il Cinema Ritrovato este atât de iubit datorită sentimentului de utopie pe care îl induce. Un oraș care a redeschis un mare cinematograf sub piața centrală și utilizează același loc pentru proiecții în aer liber, în condiții tehnice excelente și curatorial gândite, în lunile de vară este o raritate, mai ales în vremuri în care micile cinematografe și lanțurile de multiplexuri se închid.

TIFF, în Cluj-Napoca, este și el un motiv de bucurie și reîntâlnire. Acesta este locul unde industria locală de film se întâlnește în număr mare și unde vin oaspeți internaționali. Zilele Filmului Românesc au fost la fel de pline, deși cu câteva producții și premiere mai puține, probabil din cauza contextului post-pandemic și economic general. Proiecția filmului lui Radu Jude, Kontinental '25, a fost foarte apreciată aici, fiind amplasată în Cluj și criticează rapid gentrificarea orașului. Acum rulează în teatrele noastre. De asemenea, am apreciat filmul inovator al lui Igor Cobileanski, Comatogen, o dramă de gen bine concepută, cu surprize reale și o interpretare solidă.

Documentarul Bright Future/ Viitor luminos al Andrei MacMasters s-a remarcat cu un montaj spectaculos de material de la un festival studențesc mondial din Pyongyang, Coreea de Nord, în 1989, unde România a trimis o delegație mixtă. Filmările, captate de un membru al unui club de film amator, au fost montate cu măiestrie, inteligență și ludicitate. Sunt fericită că acest documentar a câștigat premiul pentru cel mai bun debut. Triton, montajul de filme de familie ale Anei Lungu, filmate între anii '40 și '80, este o operă fascinantă care documentează viețile prinși pe peliculă. Este greu de descris succint, dar încerc: Lungu realizează o secvență captivantă de destine, discutând despre relații, sex, artă, politică, toate prin prisma deceniilor de istorie.

Selecția internaționale m-a impresionat de asemenea, vizionând un film mai puțin cunoscut al lui Béla Tarr, The Outsider/ Szabadgyalog (1981), care mi s-a părut o explorare frumoasă și generoasă a unui tânăr nesigur despre cum să trăiască "respectabil". Focusul estonian a inclus două clasice minunate: Naerata ometi (1985) și Naine kütab sauna (1979), și mulțumesc echipei de selecție care a inclus un scurtmetraj despre saună, un necesar surpriză (homo)erotică la o proiecție de dimineață. Filmele actuale nu au fost mai puțin interesante, cum ar fi cele semnate de Rainer Sarnet, și în special The Invisible Fight/ Nähtamatu võitlus (2023), cu kung fu, muzică (preponderent Black Sabbath), călugări ortodocși, toate pe fundalul Estoniei sovietice.

Trilogia lui Johan Dag Haugerud despre relații, dragoste și identitate, intitulată Sex, Love, Dreams, este o realizare zguduitoare de umor și tandrețe și deja rulează și în cinematografe - nu ratați!

De Ioana Moldovan, colab., ioana.moldovan@romania-insider.com

(Foto info & sursă: proiecție a filmului Pericol: Diabolik al lui Mario Bava, de Margherita Caprilli // cu cortesia Il Cinema Ritrovato/ Cineteca di Bologna)